Cele 7 păcate ale online-ului românesc

Deşi eu consider că online-ul românesc este în creştere de calitate, de formă şi credibilitate, încă este destul de zbuciumat şi de problematic.

Nu totul se întâmplă cum ar trebui. Această situaţie este şi de bine şi de rău. De bine pentru cei mai vechi, rezistenţi şi pricepuţi pentru că nu au o concurenţă reală pe anumite nişe şi de rău pentru că nu există o competitivitate la nivelul unor domenii din online.

Este nevoie de mai multe perspective asupra unui subiect, pentru ca să existe cu adevărat o putere a online-ului în România.

Următoarele 7 păcate sunt cele 7 piedici în calea succesului online-ului românesc:

1. Mândria nejustificată

Deşi nu prea sunt exemple de blogger-i care au reuşit să facă ceva din activitatea lor online, multe persoane se laudă cu priceperea lor.

Cu experienţa lor de câţiva ani în arii ale online-ului în care nu au demonstrat prea multe.

Acest lucru dezamăgeşte multă lume şi strică toată imaginea online-ului românesc.

Cei care caută să angajeze vor fi mai fermi în selecţie, vor evita să angajeze persoane începătoare, pentru că pentru ei riscurile de a-şi lua ţeapă sunt din ce în ce mai mari.

2. Invidia generală

Nu putem admira sau felicita munca celorlalţi. Ne este greu să recunoaştem că alţii sunt mai buni decât noi.

Mi se pare cea mai mare prostie să nu îţi admiţi nivelul la care te afli. O prostie şi mai are este să îl critici pe un om, fără baze solide, care este peste nivelul tău de câteva ori; om care a reuşit ceva, care a demonstrat ceva sau care este remarcabil într-un fel sau altul.

Să moară capra vecinului de hosting. Îmi şi imaginez ca adversarii să îşi creeze banner-e cu mesajul anterior.

Invidia nu aduce nimic bun, decât dacă te motivează să îţi depăşeşti concurenţa. În orice alt context, doar te face să pari copil.

3. Lăcomia

Am 1000 de unici pe zi, trântesc un banner sau un adsense şi banii vor începe să vină. Banii se pot face repede, dar de obicei când vin repede se duc la fel de repede.

Trebuie să înveţi să creşti şi să meriţi banii aceia.

Tot ce înseamnă succes în blogging pentru tine reprezintă un exces. Exces de bani, exces de trafic, exces de follower-i, exces de mail-uri în care lumea îţi cere link exchange.

“Şi cu reputaţia cum rămâne? Şi cu încrederea în Internetul românesc cum rămâne? Şi cu credibilitatea mijloacelor de promovarea online cum rămâne?” Şi să nu mai vorbim de calitate…

“Păi nu rămâne nimic, cel puţin nu atâta timp cât eu îmi iau banii din adsense ăia 100$ care mă ajută să spun în faţa prietenilor mei că sunt problogger şi fac bani, nu ca alţii care scriu informaţii gratuite şi de valoare şi nu au reclame pe site.”

4. Controversa

Dacă nu mă iau în gură cu X sau cu Y, nu pot ieşi în evidenţă. Ce s-a întâmplat cu exemplele pozitive prin care oamenii se evidenţiază?

De ce trebuie să existe puncte de fierbere atinse pentru ca noi să recunoaştem existenţa unei persoane?

Chiar nu putem deveni atenţi şi să arătăm că ne pasă de anumite lucruri, fără să fim provocaţi să comentăm în contradictoriu şi să alegem tabere în care nu câştigă nimeni?

Este în acelaşi timp şi vina celor care scriu şi celor care citesc. Cei care scriu, pentru că nu sunt îndeajuns de creativi încât să genereze un val de reacţii pozitive din toate sensurile pentru a se face evidenţiaţi şi cei care citesc, pentru că de obicei ei sunt cei care alimentează şi pun paie pe foc.

5. Lenea

Lenea de a duce ceva până la capăt, lenea de a începe ceva, lenea de a lupta pentru propria părere.

• Unele idei mor încă dinainte de a le scrie pe foaie.
• Unele speranţe mor înainte de a fi puse la încercare.
• Unele persoane dispar înainte să îşi fi făcut prezenţa.

Lenea nu este un privilegiu, este un păcat şi trebuie tratat ca atare.

Am căzut şi eu în lene, cu anumite proiecte, idei, promisiuni şi îmi pare sincer rău. Am dezamăgit persoane, entităţi şi cel mai important m-am dezamăgit pe mine.

Mai bine ajută-l pe altul, decât să îţi fie lene să ai propria părere şi să îţi implementezi propriile idei.

6. Lipsa pertinenţei

Nu suntem îndeajuns de pregătiţi sau specializaţi ca să oferim toate sfaturile pe care le oferim. S-a întâmplat să ofer sfaturi pe care eu nici măcar nu le-am experimentat pe propria piele.

M-am simţit îngrozitor, doar gândindu-mă la riscuri. Am avut noroc că lucrurile au ieşit bine. Însă nu oferi sfaturi când nu ai pertinenţa necesară de a le adresa.

Nu avem un background prea bogat în reuşită. Nu sunt prea multe persoane care să ofere sfaturile pe care tu le cauţi.

Citeşte mai mult, experimentează mai mult, educă mai mult. Schimbă regulile jocului şi învaţă-ne regulile cele noi ca să putem să devenim şi noi pertinenţi.

7. Individualismul

“Toţi pentru unul, unul pentru toţi”. De fapt toţi pentru mine şi eu pentru mine.

Câţi oameni de succes chiar colaborează strâns? Câţi dintre cei care au potenţialul de a creşte într-un fel sau altul piaţa pun mână de la mână şi dezvoltă ceva?

“Îmi este frică să împart succesul cu altcineva. Nu vreau să împart succesul cu altcineva.”  Suntem paranoici şi uneori xenofobi.

Multe companii au reuşit din cauză că au avut un duo complet în spate: 37signals, Apple, Google.

Când eşti singur suporţi toate riscurile, când sunteţi cel puţin doi oameni implicaţi vă înjumătăţiţi munca şi vă dublaţi şansele de a avea succes.

Concluzii

Acest articol este părerea mea asupra lucrurilor care merg ciudat sau prost în Internetul românesc. Online-ul este doar un pretext de a încadra anumite comportamente pe care eu le consider deficitare şi vicioase.

Mi-aş dori să existe mai multă colaborare, mai multă responsabilitate, mai mult profesionalism, mai multa amiciţie şi mai mult, mai multă valoare pentru fiecare dintre noi.