Guest post scris de Ştefan Murgeanu, autor al cărţii Concediază-ţi Şeful! [citeşte recenzia mea...]
Da, stiu, suntem in plina criza, nu sunt locuri de munca, se inchid afaceri, falimenteaza companii, Boc suge sangele nevinovat al antreprenorilor, Basescu e betiv si dictator, Udrea e curva si capuseaza statul, Obama e negru si habar n-are de economie, somajul creste abrupt, veniturile scad, inflatia galopeaza, batrani neajutorati ne demonstreaza la televiziunile “independente” cum guvernul nu le incalzeste caloriferele, mame disperate ne explica cum nu au cu ce hrani copiii pentru ca parlametul e plin de paraziti s.a.m.d.
Hai s-o spunem si pe cea dreapta: dincolo de toata isteria generala atent intretinuta si canalizata de de-alde realitati si antene, cam tot ce am spus mai sus este mai mult sau mai putin adevarat.
Problema este ca toate astea nu sunt reale decat pentru cei care accepta sa devina reale si pentru ei.
Cunosc oameni (si nu putini) care in plina criza au mai multe oferte de locuri de munca decat pot duce.
Multi dintre prietenii mei sunt in plin proces de lansare a unor noi proiecte antreprenoriale.
Exista angajati care primesc mariri de salariu, prime de performanta si cadouri de sarbatori.
Sunt multe companii care nu doar ca supravietuiesc in criza, dar le mai si cresc vanzarile si profiturile.
De ce?
Pentru ca asta au ales. Au ales ca nu vor ca recesiunea sa fie parte din viata lor, nici personala, nici profesionala.
Desigur, nu se pot nega anumite evidente statistice (scaderea PIB-ului, cresterea somajului samd), dar cheia succesului in aceasta situatie este ca nu conteaza ce ti se intampla, conteaza numai ce faci cu ce ti se intampla.
Ai fost disponibilizat? Vinde-ti serviciile altcuiva.
Nu te angajeaza nimeni? Fa-ti un magazin online sau …(insert here your favourite dream).
Cred sincer ca ceea ce spun in titlu este perfect adevarat: criza este o optiune personala. Daca alegi sa te vaiti si sa te plangi cat de rau merge si cum nu te ajuta nimeni, toate acestea devin realitate pentru tine. Dar daca incepi sa cauti solutii, in loc sa te plangi sa te intrebi cum ai putea iesi din aceasta criza, sunt sigur ca foarte curand ai intrezari nu una, ci mai multe cai de iesire.
Inlocuieste orele petrecute cu vaicareala sau cu televizorul cu actiune si cautare. Si vei intelege atunci ca ce am spus este perfect adevarat:
{ 5 comments }
Depinde f. mult de meserie. Sigur, daca esti flexibil gasesti solutii, dar in 90% din cauzuri nu la acelasi standard ca inainte de criza. ex: inginer constructor (zi-mi cum evita criza
)
Sigur, daca esti din Bucuresti, ai o mie una de oportunitati. Eu stau in Baia Mare, am terminat facultatea (la stat, mers la cursuri zi de zi etc.) in 2008 si de atunci imi caut un loc de munca… Merg la interviuri peste interviuri, dar nimic. Am un CV kilometric, cu realizari diverse, insa mereu nu le convine ceva angajatorilor. Ba ca nu am experienta (pai daca nimeni nu ma angajeaza, de unde sa o dobandesc?!); ba ca au nevoie de vorbitori de chineza si norvegiana; ba le trebuie persoana cu carnet de sofer; ba “aspect fizic placut si dispusa la anumite concesii”…
De bine, de rau, ma descurc. Datorita blogului mai particip la concursuri, mai castig diverse produse… Colaborez cu o editura locala, fac tehnoredactare si editare.
In schimb, cartea de munca nu-mi merge. La fondul de pensii nu am cotizat (sumele pe care le castig sunt derizorii, imi ajung atat cat sa nu cer bani de la parinti pentru un film, o cafea, o bluza, o pereche de pantofi etc.)
Cu ce bani crezi ca mi-as incepe o afacere? Traiesti intr-o alta lume! Totul e posibil, pana la o limita. Si te mai miri de ce tinerii fac orice sa plece din tara…
ma amuza cum oamenii care nu reusesc sa realizeze ceva folosesc mereu sintagma “traiesti intr-o alta lume” la adresa celor care reusesc
raspund si eu printr-o intrebare: vrei sa traiesti si dta in acea “alta” lume in care iti gasesti un job, in care iti poti porni o afacere fara a avea bani samd?
ti-as fi raspuns intrebarilor, but you are asking the wrong questions
cine vrea sa reuseasca nu incepe cu o insiruire a piedicilor si cu intrebari negative (“cu ce bani crezi ca as incepe?”), ci incepe cu intrebari care inevitabil au la inceput un “cum as putea..”
succes
Da, cred ca ce ai spus tu este adevarat!Ca nu poate fi atat de mare criza si masinile in Bucuresti sa nu se rareasca,un exemplu doar!
e si acesta un indicator, clar
{ 6 trackbacks }